Interviu cu Doru de Herculane

„Sunt ca sufletul fiecărui îndrăgostit care își tratează această boală venetică, iubirea, la *Apele sacre ale lui Hercule*…”

 M-am trezit într-o dimineață devreme cu acest gând (trebuie să-i iau un interviu lui DdH) și iată-mă-s la datorie.. În lumea lui!

Parcă a ghicit că nu-mi place convenționalul (statul pe scaun îmi dă mental dureri hemoroidale) și m-a invitat la un zbor deasupra orașului. De obicei urc cu gândul pe acoperișul blocului unde locuiesc și decolez ca o stafie, așa că Doru mă așteaptă galant lângă parapet.

-Unde mergem? –Peste tot! –Du-mă la Cazinou! –Cazi-n ou? –Bine, atunci peste tot!

Orașul dormea pe alocuri, iar spiritele veșnice chefuiau tăcute. I-am zâmbit Zburătorului de lângă mine și mi-am pregătit banda memoriei să înregistrez conversația.

MP: -Știu totul despre dv, Alteță! Ce-aș putea să te întreb, Doru?

DdH: -Te rog, ajută-mă să-mi amintesc pentru public cine sunt! M-am născut pe net de câteva săptămâni și întrbările tale sunt vitale pentru mine. Am devenit o „vedetă” semi-obscură și fără o promovare virtuală de calitate mi-e teamă că o să cad în desuet!

MP (râd): -A fost o greșeală că ai apărut. Un neuron scăpase din prezervativul minții și acum trebuie să am grijă de tine! Ești un orfan minunat. Vrei să te adopte toți visătorii de pe Fb? Eu m-aș bucura să scap de tine..

DdH (zâmbind superior): -Ignoranța ta mă întristează! Credeam că mă iubești sincer, că avem o relație serioasă. Nu accept să mă iei peste picior… Piciorul drept!

MP (resemnată): -Bine! Cum te simți în ipostaza de „vedetă”.. Doru de Herculane?

DdH (ludic): -Natural. Sunt mii de ani de când bântui prin locurile astea și nimeni nu mi-a dat vreun nume. Noroc că s-a schimbat Guvernul în februarie! (2012) Eram deja surexcitat de hormonii din luna îndrăgostiților și mă simțeam.. ca un dor. Mă închegam din sentimente hoinare până m-am strigat pe nume: Doru. Apoi l-am văzut pe Valentin-sfântul obosit de kitschurile multora și mi-am zis: „E timpul meu, vreau să exist!”. Era ceva în aer, o stare creativă, o schimbare..

MP: -Ce ți-e dom’le și cu politica asta când sunt eterurile deschise!.. Așadar astfel s-a născut Sfântul Doru?

DdH: -Da. Recunosc că sunt un sfânt cam arogant pentru că vreau să-l concediez pe Sf. Valentin din conștiința românilor, fiindcă-i de import, și să-l pun în umbră pe fiul Dochiei, Dragobete, fiindcă are origine incertă! 2012, fiind un an al alegerilor, îmi voi face campanie de promovare cât pentru toate cincinalele trecute. Sper să mă voteze lumea!

MP: -Doru e un nume cumva boem, dorul-lelii.. Cine va avea încredere în tine? Doru sucește mințile și bagă oamenii în belele. Îi vei convinge pe votanți să te aleagă?

DdH: -Exist deja în sufletele tuturor îndrăgostiților de viață, ca o cale pe care oricine merge spre fericire. Cine nu rezonează cu iubirea, cu dorul-Doru? Sincer, n-am nicio îndoială: voi fi ales pentru că mulți, în final, mă înțeleg!

MP: -Unii fug de „dor” ca de o boală venerică..

DdH: -E o boală venetică!.. La Băile Herculane se vindecă astfel de boli!

MP (nu sunt în măsură să neg rădăcinile acestui Doru și nici crezurile lui, ca urmare îl accept așa cum este): -Pentru că ai amintit de Băile Herculane, titulatura „de Herculane” alături de Doru cum a apărut? Asta e piatra „de temelie” care te leagă foarte mult de un loc „eșuat”, după cum susțin.. neputincioșii. Acest orășel de provincie, lent-progresist, uitat între munții din SV-ul țării pe mâna unor haiduci, te trage în jos ca o piatră de moară!

Doru s-a oprit în fața mea senin. Semăna cu Hercule cel bărbos, țesut din raze albe de lună, frumos ca un ginerică.. Mi-a luat mâna topită de emoție și a zburat apoi cu mine în toate locurile copilăriei mele de la Herculane: izvoare, poieni, creste, poduri, alei, ziduri și copaci care au crescut și-au îmbătrânit odată cu mine, pietre statornice amintirlor mele.. Înțelegeam că acel loc e încă un refugiu pentru căderile, poverile și singurătatea înstrăinării oricui, iar puterea lui constă în vindecare. Simțeam că vindecarea oamenilor va însănătoși pământul, apa, stelele.. și m-am relaxat. Regretam vorbele urâte despre orașul meu și mi-am cerut lui iertare în gând. Sper să mă ierte!

DdH: -Noi eșuăm, nu locurile!.. „de Herculane” e un brand foarte inspirat și-mi face onoare. Îl purtăm în suflet pe fiul lui Zeus ca niște gladiatori, deși Doru vorbește mai mult de Isus răstignit lângă biserica romano-catolică, ascuns cumva privirii și marginalizat. Două simboluri puternice întrupate într-un personaj autentic românesc, prinț al pământului acesta: Doru de Herculane!

MP: -Înțeleg că te atrage puterea!

DdH: -Îmi caut identitatea!

MP: -Ți-o vei găsi?

DdH: -Există, dar e coruptă!

MP: -Ce vei face?

DdH: -Mă voi lăsa trăit de oameni!

MP: -Te vor accepta?

DdH: -E anul alegerilor!

L-am privit cu drag pe Doru de Herculane. Optimist, realist, deștept, autentic.. Acum că vi-am spus unde îl găsiți (la limita dintre viață și moarte.. a propriului spirit) sigur îl veți căuta!

MP: -Dorești să transmiți ceva electoratului?

DdH: -„Speranță plăcută!”

Sfârșit.

(MP: Maria Popescu; DdH: Doru de Herculane)

Advertisements
This entry was posted in Home. Bookmark the permalink.

4 Responses to Interviu cu Doru de Herculane

  1. Dana Stavar says:

    “Doru de Herculane” ne macina pe toti cei care ne-am trait copilaria in orasul nostru drag, cutreierand muntii, aruncand banuti in apa de la statuie si gandindu-ne la o dorinta, admirand hotelurile Decebal si Traian, cu interioarele lor marete, cu fantanile arteziene din holurile de la intrare, cu terasele pline de sezlonguri pe care stateau turisti straini, imi amintesc caleasca boiereasca, care-si facea rondul pe centru, cozile de la cinematograful in care am copilarit, premierele cu mari regizori si actori….. Pentru copii nostri
    pare poate, o poveste desprinsa din filele cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene…
    Si pentru ca nostalgia sa nu ne napadeasca, Doru de Herculane, eu subscriu si votez.pentru a-l concedia pe Sf Valentin, deoarece am trait ani intregi cu speranta si am esuat, dansand printre ruine……..
    Te votez deci,desi nu fac politica, nu-mi plac sperantele desarte date oamenilor si urasc promisiunile neonorate.
    Intr-o discutie, cu un amic, despre Herculane, i-am spus ” Speram ca va fi bine! “, iar raspunsul lui a fost: ” Ei vezi! Asta a fost greseala noastra, am sperat ca va fi bine si am ramas aici!”
    Sa fi fost o greseala? ” Speranta placuta! “

    • Sorin Urzica says:

      Si eu am sperat si inca mai sper…un pic. Insa maine incepe un nou sezon si turistii nu vor sperante ci lucruri concrete. Vor ceva diferit fata de anii trecuti. Oare vor gasi anul acesta ce-si doresc in minunata noastra statiune ??? Bine-ar fi…

      • Doru de Herculane says:

        🙂 Dle Urzică, eu le ofer turiștilor povești, dumneata ca patron de pensiune le oferiți ce știți dv mai bine.. În ceea ce ne privește zic că ne-am făcut datoria!

  2. doru says:

    🙂 Mulțumesc pt vot, Dana Stavăr! Îl pun la ciorap și aștept să facă pui!
    Întotdeauna e „bine”.. orice, doar noi vrem mai mult sau altceva!..
    ps: Mi-ar prinde bine ca postarea ta să apară pe facebook pt că acolo campania e mai vizibilă, mai cu țintă, mai facil de administrat (cu site-ul e m complicat.. parole, aprouvuri, notificări..).
    Merci!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s