Dezvăluirile continuă.. :)

Dacă nu m-ar fi revoltat cărțile pe care le citeam copilului seara la culcare, sigur nu m-aș fi apucat vreodată de scris!

Știți cum e.. „Niște iezi sunt mâncați de lup și capra îl ucide pe lup! Bestial! Noapte bună, copilul meu! Vise frumoase!”, „O fetiță săracă vinde chibrituri și moare înghețată în ajunul Anului Nou! Noapte bună, fiica mea! Să visezi frumos!”, „Cenușăreasa este hărțuită de mama și surorile vitrege, dar se căsătorește cu un prinț fiindcă are piciorul mic! Somn ușor și nu te îngrijora că vei purta cândva pantofi mărimea 40!” etc. Păi, n-am mai rezistat!!

Așa că am regândit basmele clasice, cum m-am priceput mai bine! „Cu poveștile vopsite”, „Cu poveștile adoptate”, „Cu poveștile îndrăgostite” sunt variante de lectură sănătoasă pentru cei mici, scrise cât se poate de natural și original, fără „of”-uri, „vai”-uri și „văleleu”-uri nocive.

Recunosc că textele sunt un pic „plictisitoare” (lipsește dorința de a ucide, spaima de a fi mâncat de lup sau de a fi ucisă de mama vitregă, distracția de a-i înșela pe bogați cu ajutorul unui motan mincinos, tristețea morții etc. etc.!!), totul se desfășoară pe-o gândire pozitivă, fără nicio intruziune a răului..

Anost, mea culpa, dar mi-am făcut datoria de părinte! Că țâncii vor alege să se uite la desene animate cu monștri și personaje răutăcioase, asta e treaba lor! Mie să nu-mi reproșeze odrasla că n-am încercat să-i arăt partea frumoasă a vieții!! 🙂

Apoi, nu știu ce mi-a venit, dar m-a apucat dorul de Herculane.. Și s-au încropit de la sine niște povești: „Câteva legende..”, „Tradiții și obiceiuri..”, „Muncile lui Hercule la Băile Herculane”, „Statui vii”).

M-am distrat așa de bine scriindu-le, încât nu mă pot desprinde de acest orășel al copilăriei mele. Probabil tocmai de-aia sunt așa legată! E vorba de copilărie!

De câte ori nu m-am uitat topită de emoție la statuia lui Hercule și i-am promis că mă mărit cu el (doar era fiul lui Zeus și asta conta, oricât de comunistă era perioada! 🙂 ). Afrodita, Diana, Minerva au fost primele mele prietene (și e mare lucru să fii prietena unor zeițe! 🙂 ), mă jucam cu alți copii acasă la ele (celebrele hoteluri)..  Împrumutam cărți de la biblioteca.. reginei Elisabeta și uneori stăteam în sala de lectură a vilei sale din Herculane! Tare, nu? etc.

Chiar că am avut o copilărie fițoasă! Cum aș fi putut să nu o povestesc pruncului propriu!! 🙂

Așadar, fiind eu posesoare de niște texte scrise de mâna mea, m-am interesat cum aș putea să le public, să-mi împărtășesc experiențele cu alții (adică să devin faimoasă –„importantă” în ochii copilului meu- și să câștig măcar cât Becali din creșterea oilor! 🙂 ).

Recunosc că aveam sufletul strâns de grija că poveștile îmi vor fi ciopârțite și măcelărite de vreun editor mai experimentat decât mine. Îmi și imaginam cum sunt privită de sus, cu milă, în timp ce-mi sunt tăiate pasaje care vor trebui rescrise!..

Apoi mi s-a cerut o sumă halucinantă (n-am întâlnit eu oamenii potriviți!) și așa m-am hotărât să-mi deschid propria editură („Doru de Herculane”), cu gândul că sigur e mai ieftin (și asta a mea, a mică, va avea ce moșteni!!)! 🙂

Ieftin nu-i deloc, dar am preferat să mă lupt cu Fiscul, decât să mă las ajutată de vreo editură! (Minte deloc pragmatică, dar ce să-mi fac! 🙂 )

Următoarea etapă ar fi să vând cărțile scrise de mine. Așa e jocul ăsta, fiindcă bogată nu sunt și nici nu-mi permit banii cu care să achit hârtia & print-ul! Mie oricum mi-e foarte greu să vând, pentru că am o relație stranie cu banii: nu-i suport (deși mi-a plăcut matematica în școală! 🙂 ).

Eu cred că totul pe lumea asta ar trebui să fie gratis, necondiționat de bani și de-aici eșecul meu în vânzări de orice fel (un handicap la care tot muncesc să mi-l îndrept!)! Dar în fine..

I-am rugat pe alții să se ocupe de partea asta, cu vândutul cărților, și m-au ajutat (încă mă mai ajută și le sunt recunoscătoare): Librăria Sabin Opreanu din Băile Herculane, Recepția Hotelului Ferdinand și Recepția Hotelului Diana, tot din Herculane.

Habar nu am ce va urma. „Aventurile lui Doru de Herculane” mă bântuie în episoade haioase și cu idei fantastice (care mi-au încolțit în minte încă din copilărie și vor prinde viață cât de curând, cine știe cât prelucrate!!). Iar Doru de Herculane, ca editură, va avea cu siguranță parte de noi aventuri..

Voi lăsa timpul să lucreze în favoarea căutărilor mele! Oricum.. vă rog să aveți răbdare: sunt primul scriitor din familie! Dacă voi reuși eu, oricine va avea o ușă deschisă spre succes!! 🙂

Acestea fiind lămurite, îmi mai rămâne doar să vă urez: „Stați pe-aproape, sigur o să vă inspir!!” și „Numai bine!”. . 🙂

MP (Maria Popescu)

Advertisements
This entry was posted in Home. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s