Tradiții și obiceiuri nemaipomenite la Băile Herculane

Claca de la cloacă

(zisă de tata Tudor Feneșan, de la Mehadia, în tren spre Herculane)

D-apăi cum intri-n Herculane Parcă ce baji (te bagi) întră bulane (între picioare) La o muiere răsturnată Gesfăcută (desfăcută), crăcăniată (crăcănată). Fremătând ea te primește Și miroase-a flori și pește! (Nene, mi se rușină reportofonul! Las-o și dumneata mai moale!) Împădurită-i pe picioare Și te tot duci prin ea pe-o vale Pe unde curge o scursoare Cerna Și cu drumul mare. (Așa, și?)

Dacă urci pe munți la Venus Și-ai să vezi că zeii nu-s Du-te-apoi în punctul G (-G de la Gară? –Grotă! –Grota cu aburi, a haiducilor? –Alea-s GA și GH!) G de la gropanul ăla unge (unde) Toată lumea bună ajunjie (ajunge)! Ca să stai la un taifas Până ce (te) moi în apă un șias (ceas). Dai de oameni ca și tine Dezbracă-te fără rușine Intră-n râu, apoi în cloacă (gropan) Schimbă o vorbă C-o să-ți placă Să auzi tot lucruri bune De să râzi chiar că îți vine.

Cine s-a mai măritat Și ce zestrea i s-a dat Cine-a mai murit, născut Poli pe Steaua dacă a bătut. Vreun satelit de s-a lansat Orice babă a aflat! Parlamentul ce mai face Și Guvernul ce mai tace. Câte vrei, câte nu știi De toate vei auzi. Mulți șodoși aici se-adună Ca să spună câte-o glumă. (-Credeam că te duci la Gropane să te speli, să te vindeci de dureri de oase, nu să asculți bancuri! –Ei, vezi, și credeai că le știi pe toate!)..

Parada modei nude

(gastro-stilista Zeta, patroana restaurantului Elegant din Băile Herculane)

-Vai, mi se ia un interviu? Ce să vă spun nici nu știu! O să vă duc până la gropane… Aveți grijă la termopane Să nu mi le zgâriați Că o avere mă costați! Am auzit și eu de „Cloace” Dar cum sună Nu-mi prea place! Prefer să le spun „Cădițe” Pentru Seniori și Domnițe! (Ajungem la Cădițe).

-Toți de-aici mi-au trecut pragul Strâns-am bani, mai mare dragul! O ciorbiță, o friptură Ei au ce să bage-n gură Iar eu în călătorii Am investit banii, de vrei să știi! (-Nu mă intresează, mulțumesc!) M-am dus prin străinătate Să văd țările asfaltate! De unde-i lux și bogății Mi-am adus minunății. Să le vezi de vrei să vii! (-Nu, mersi! Dar i-adevărat că-n cloace Faceți ciorbă de potroace?).

-Hahaha, ce glumă bună Deșucheată și nebună! Însă chiar și eu Folosesc, dragul meu, Cremă de față cu apă termală Anilor să nu le țin socoteală! Și-apoi dacă tot se bea De stomac te-o vindeca Într-o zi chiar se va face Din ea ciorbă de potroace! De ce nu un cocktail bun Cu aromă de săpun! Doamne, ce mai gând nebun! (Intrăm în cădițe ca niște Seniori)..

În căutarea șarpelui

(Amânăm căutarea din motive conjuncturale. Doda Stana, văzându-ne cu reportofon, a vrut neapărat să fie înregistrată. Am aflat totuși un indiciu: cum că șarpele ar fi în noi, cu noi… N-am înțeles prea bine!).

AA (Anul Afroditei)

(ritual de cununie, spus de doda Stana lui Belitu, la gropanele din Herculane)

„După cum ne-am pomenit O prințesă a venit În stațiune la gropane La tratament în Herculane. Că cică ar fi aflat se pare Că dacă nu ești fată mare Un prinț aici îți vei găsi Și poți să faci cu el copii.

Într-o zi se duse fata La scăldat Într-un gropan Desigur fără să-i pese Aruncă în apă un ban. Ban de aur, nu de-oricare Și de cum l-a aruncat Toți țăranii se-ntrecură Chiar la trântă s-au luat Nu să-l fure, să-l păstreze Ci să i-l înapoieze Pe prințesă s-o distreze Ca ea să-i divinizeze.

Numai unu sta-ntr-o parte Cu ochii mijiți la soare Și-o privea pe la picioare. C-o mutră apatică Zise că-i simpatică. Prințesa cum de îl zări Blazat, neinteresat Vru la ea-l ademeni Frumos părându-i el a fi. Dar prințul nici habar n-avea Numai sta și se uita. –Băiete, ce stai pasăre lovită Și te uiți ca, pardon, o vită? –Păi, dacă am conjunctivită! Nu văd bine, doar zăresc Vocea însă ți-o ghicesc Că ți-e, domniță, De neam regesc!”

(-Cam mitocană fata asta! Sau era țărancă de-a voastră și-ați vopsit-o voi prințesă! –Așa o povesteau bătrânii, io ce să zic! se scuză doda pentru versurile care păreau inventate pe loc. Zic mai departe dacă vrei, dacă nu, mă pot îmbăia și cu gura-nchisă! -Probabil era o prințesă țâfnoasă, feministă. De-aia a și rămas nemăritată!… Doda părea că pierduse șirul vorbelor și-al întâmplărilor, așa că am întrebat-o: -Așa, și? Cum sunt versurile în continuare? ..

La muls de vipere pe deal

(ritual de împerechere și de făcut bani, prezentat de cineva care nu a vrut să-și spună numele, un bărbat între două vârste, cu burta cât vreo două-trei cămări cu conserve de toamnă și un abator nedigerat. Respira greu și făcea pauze de te lua somnul. Zicea că știe povestea de la o văduvă de pe Valea Cernei care i-a fost amantă în tinerețe. El fiind șofer de meserie, a trecut de-atâtea ori pe la ea și a tot auzit-o până a învățat-o cuvânt cu cuvânt. Iată ce am înțeles:)

„Dacă iubești o capră Capră-căprioară Frumoasă fecioară Șarpe trebuie să fii Să știi a o vicleni! (-De ce? –De plictiseală!) Dar și dacă ești balaur Și ai dinți de-argint și aur Capra știe să te mulgă Să-și facă din tine slugă Să te țină sub copită Ca o dulce, grea ispită! (-Ce-i asta, manea? -Începutul poveștii?… -Asta o zic eu așa că-mi place, dar povestea-i alta…)

„Cică a fost odată O vădană (-Vădana ta? –Dumnezeu o știe, dar cred că da!) Cu o capră alb-bălană Care într-o zi se pare Se trezi că lapte n-are (-Cine, capra sau vădana? –Dostoievski! –Aaa!) Se gândi că de la iarbă Poate laptele să-și piardă Dar nu se gândi defel Că i-l fură un mișel Până află în iesle un ban Ban de aur, gologan Atunci se hotărî de pază Să stea și ea ca să vază Ce se-ntâmplă caprei sale Cine-i aduce parale!..

Cum să călărești un munte (pentru că munții au picioare)

(povestea unui sculptor îndrăgostit de-o floare, zisă de dl Geo(-termal))

„Un flăcău din… (să zicem pentru rimă…) Pecinișca Mereu își ascuțea brișca Și pleca la vânătoare Dimineața pe răcoare. Ucidea cu pasiune Ținând pădurea-n tensiune! Animalele fugeau Departe-n lume se-ascundeau Sânge peste tot vărsa Numai ploaia îl spăla Degeaba că rămânea Se-mpuțea și mirosea Iarba se-nroșea Frunza suferea Codrul îl ura!

Într-un an flăcăul Nu știu ce-i veni Că urcă în munte Spre a-l mărunți Și ciopli cu sete Stâncile semețe Ca să fie știrbe Ca să fie crețe Căci voia cu piatră Să ridice case Pentru el și alții Așa cum învățase Ca să construiască Și să asfalteze Iarba și cu frunza Să nu-l mai jeneze.

Munții huruiră Și se scuturară Pe încăpățânat Să-l dea din ei afară. Dar acesta fără nicio milă Puse dinamită și-i zdrobi în silă. Muntele plângea În praf se năruia Frunza suferea Pe flăcău îl ura! Acesta nu plătea Nimic înapoi nu da Numai jefuia! Muntele-și jura Că se va răzbuna!..

Șapte mirese herculănese

(Și-un singur mire… eu! Am  asistat la nuntă!)

Demult Odinioară Era vară afară Se auzi Într-o zi Că Hercule se-nsoară Cu șapte mirese Șapte crăiese Ale muntelui prințese. Fiecare un izvor Aducea ca zestre Investiție de viitor… La bani câștigați ușor Erau niște maestre! Învârteau arginții Și zăpăceau prinții De-aia muntele Al lor tată Le-a ferecat pe câteși șapte În piatră.

Dar când Hercule își căută consoartă Umblând din poartă în poartă Coronii, ai săi amici De-aici Îl duseră să vadă o fată De-astea ferecată-n piatră Și sparseră cu pumnul gol Al stâncii gros zăvor Scoțându-le pe rând afară Îl întrebau pe Hercule Cu care se însoară…

Iar Hercule băiat finuț  Fu cu toate șapte drăguț Și nu că era hapsân Dar avea educație de păgân Încât privind cu jind la ele Strigă cu multă putere: „-Sunt ale mele Mă însor cu ele!”… Ce mai plânset Ce mai jele (corect: jale) Crăiesele se ceartă Cum să îl împartă Fiecare își luă Un picior, o mână Vrură pe Hercule să-l tranșeze Dar dintr-o săptămână Hotărâră că o zi Câte una-l va iubi Și-așa cearta Deocamdată se opri!

Aranjamentul însă nu le prea prii Vrură toate odată Cu el a se-ntâlni. Hercule bucuros le primi Dar cu toate odată Se cam osteni Și se plictisi De vreo două ori Ațipi, dormi Iar ca să se odihnească Se duse pe coastă Vreun balaur cică Să mai căsăpească…

Nașterea unui copil pe fundul căldării (și sigur nefiert în mămăligă!)

(Povestea unei băieșițe ce lucra în baza de tratament a unui hotel din Herculane)

Ovulul și spermatozoidul Când se întâlniră De se penetrară Și de se iubiră Își făcură casă Melc în cochilie Ca-ntr-o pălărie S-au extins Și s-au amestecat Sub formă de fetiță Sau poate de băiat… Ca o bubă s-au umflat În pântecul balonat Al unei femei sărmane De durere Nu de foame…

Zeița Afrodita Fiindu-i nașă Și văzând-o că se-ngroașă Dospește ca o gogoașă Milă i se făcu de ea Și începe a o-ntreba Cum să facă s-o ajute Ca să nu se mai frământe Să scape de suferință Îi îndeplinește orice dorință!

-Tu zeiță te-ai născut Din spuma mării te-ai făcut Și eu dacă aș putea Din spuma mării aș năștea Fără vreo durere Ca o dulce mângâiere! (-Parcă se născuse din capul sau din pulpa lui Zeus –Da, parcă!)

-Dragă copiliță Și dulce fetiță Mi se rupe inima Să te văd așa Dar spuma mării-i pentru zei Nu pentru muritori atei!

-Atunci lasă-mă să pârguiesc Ca o floare să-nfloresc Sau și mai bine Să-mi țin oul cald sub mine De-aș fi pasăre în cuib Cu râme începe-aș să mă-mbuib! Fluturii și șerpii Depun ouă asemeni Fă-mă cu ei gemeni! Nu mă lăsa să făt Ca un animal Să am dureri în travaliu Chiar și la spital! (-Vipera naște pui vii! –Pui de găină?…)

Când auzi de fluturi și de șerpi Afrodita își aminti Că ar fi posibil Pe Coroni a-i reîntâlni Pe-aceste meleaguri binecuvântate Și făcu o vrajă Chiar în miez de noapte..

Bocitoarea

(colecție de blesteme, binecuvântări și alte dodii)

(-Doamna… Ana Nebuna, așa o cheamă în buletin, că ni l-a arătat, s-a hotărât să-și joace rolul vieții: nebună cu acte! Noi i-am zis că e ne-bună, adică ne-bunică, fiindcă nu are nepoți. Ea își descoperi însă un pseudonim Nebunica-Nebunatica și-l tot repeta fără noimă, că-i plăcea cum sună. E din Severin, dar vine des prin Herculane ca să se umple de energie pozitivă și de sănătate. Este foarte exaltată, umblă despletită, urmată de copii și câini, făcând un tărăboi teribil… Vorbește fără întrerupere, uneori singură, înțelege ce vrea și dacă ai o căutătură mai aparte, de infractor, să zicem, te blesteamă de… te predai singur la poliție!..

Unui artist: „Orașul este sărac Fără munca ta Așa că nu mai sta Pune mâna și sculptează Desenează, decorează, inventează Și te-om binecuvânta!”

Unui culturist: „Te-ai umflat cu steroizi Și cu proteine, vitamine Vino la Băile Herculane Să concurezi cu Hercule Să te facă de rușine! Că așa frumos bărbat Natural dezvoltat Manechin adevărat Nu cred că mai găsești De la Tokio și New York Până la București!”

Unui pescar: „Domnule, ai greșit balta De vrei încearcă alta Dă cu undița-ntr-un nor Să prinzi peștele de aur zburător!” ..

Găsirea șarpelui din noi

(la o ședință de masaj cu domnul Tonic)

„În Eden diavolul sub formă de șarpe o corupe pe Eva să-l vrăjească pe Adam ca să mănânce din fructul cunoașterii… Ceea ce se și întâmplă, iar cuplul uman este izgonit de Dumnezeu din rai. Ca urmare, de-atunci, oamenii duc o viață de prigoniți pe Pământ, chinuiți de „cunoaștere”.

Dar se pare că de fapt Diavolul-șarpe, în timp ce promova calitățile fructului oprit, a alunecat, nu se știe dacă din greșeală sau voit, direct în gura lui Adam sub formă de tub digestiv. Nesătul și hrăpăreț, acesta a început să înfulece prin intermediul oamenilor sângele cald al altor animale și carnea lor, ceea ce era un păcat foarte mare. Fiind ascuns în trupul lui Adam, Dumnezeu nu l-a găsit pe Diavol. Deși știa unde este, l-a lăsat pe mai departe să sălășluiască în trupul păcătosului de-acum Adam..

coperta final

cuprinsul

Advertisements
This entry was posted in Home. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s