Fără precauție

Din acel moment

Vocea tandră nu a mai fost a mea

Pt că eu devenisem un vacarm

 

Carcasa de broască țestoasă

A prins picioare

ca niște rădăcini în inima din piept

Înțelepțindu-mă cu 800 de ani

 

Mâinile, picioarele, gândurile

Au protejat fiecare părticică

Din făptura otrăvită

de alte mângâieri..

 

Mi-am scos ochelarii

Lăsându-mi în urmă mintea

 

Trupul, o armură inutilă,

S-a destrămat în fire de nisip

 

Și-atât.

Dar intens.

 

Advertisements
This entry was posted in Home. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s